vineri, 13 iunie 2008

Pentru voi prietenii mei...


Te accept sa cum esti. Se poate ca vreo boala sa te impinga sa bagi in buzunar bibelourile de aur care-ti cad sub ochi, dar in rest sa fii poet. Te voi primi deci din dragoste pentru poezie. Si, tot din dragoste pentru bibelurile mele de aur , le voi ascunde...

Te voi accepta asa cum esti. Daca schiopatezi, nu-ti voi cere sa dansezi, ca sa-ti analizez dansul. Daca urasti pe unul sau altul, nu ti-i voi impune ca tovarasi. Daca ai nevoie de hrana, te voi hrani.

Nu am sa incerc sa te divid pentru a te cunoaste.Tu nu esti nici acest act, nici celalat, nici suma lor. Nu te voi judeca nici dupa aceste cuvinte nici dupa aceste acte. Ci voi judeca actele si cuvintele dupa tine.

Iti voi cere in schimb sa ma asculti. Nu am ce face cu prietenul care nu ma cunoaste si imi cere explicatii. Nu am puterea sa ma transpun in neputincioasa zarva a cuvintelor.

Prietenul meu este un punct de vedere.Am nevoie sa aud vorbindu-mi-se de acolo de unde el imi vorbeste, caci astfel el este imperiu deosebit si provizie inepuizabila.Se poate ca el sa taca si, totusi sa ma copleseasca.Si atunci eu vad lumea prin ochii lui ,si o vad altfel.Si cer insa ca si el sa stie de unde ii vorbesc.

Niciun comentariu: